de Oana Strătulă (Partener)
În scopul de a realiza o corelaţie între realitatea de fapt şi norma juridică sancționatorie, Codul penal şi Codul de procedura penală, intrate în vigoare la dată de 1 februarie 2014, aduc o serie de noutăţi în ceea ce priveşte măsurile pe care le poate lua instanţa penală, în scopul protejării intereselor creditorilor, precum şi incriminarea unor fapte care, până la acest moment, erau de natură să atragă doar răspunderea civilă, în sens larg, a persoanelor vinovate.
Astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, la propunerea procurorului, sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară ori instanţa poate dispune interdicţia iniţierii ori, după caz, suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice;interdicţia iniţierii ori, după caz, suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice, începută anterior sau în cursul urmăririi penale;interzicerea unor operaţiuni patrimoniale, susceptibile de a antrena diminuarea activului patrimonial sau insolvenţă persoanei juridice; interzicerea încheierii anumitor acte juridice, stabilite de organul judiciar;interzicerea desfăşurării activităţilor de natură celor cu ocazia cărora a fost comisă infracţiunea.
O nouă infracţiune: Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor
Pe de altă parte, Noul Cod Penal, prin art. 239, incriminează o nouă formă a abuzului de încredere, respectiv abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor, constând în fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul sau ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor.
Astfel, odată cu intrarea în vigoare a noii legi penale, operaţiunile practicate anterior de debitori, în mod frecvent, constând în diminuarea, fie reală, fie fictivă a patrimoniului, în scopul fraudării intereselor creditorilor, care se vedeau în situaţia de a nu-şi mai putea recupera creanţele faţă de debitorul respectiv, constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
O altă modalitate de săvârşire a infracţiunii de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor constă în fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului. Cu alte cuvinte, spre exemplu, dacă o persoană achiziţionează un bun cu plata în rate, ştiind că nu va putea achita ratele respective şi că, astfel, va produce o pagubă vânzătorului – creditor, săvârseste infracţiunea anterior menţionată.
Sintagma “ştiind că nu va putea plăti“, utilizată de legiuitor, are în vedere, cu certitudine, intenţia directă a debitorului care prevede că va produce o pagubă creditorului şi urmăreşte producerea acestei pagube, prin achiziţionarea unor produse sau servicii pe care ştie că nu le poate plăti. Desigur că probarea efectivă a intenţiei directe, respectiv a faptului că debitorul ştia că nu va putea plăti, va pune probleme în practică, în condiţiile în care este de aşteptat ca persoană vinovată să se apere invocând că, în realitate, nu a ştiut că nu va putea plăti, ci a sperat că, până la scadenţă, spre exemplu, să facă rost de banii necesari.
Licitaţiile publice, în atenţia noului Cod penal
Tot cu caracter de noutate, Codul penal incriminează fapta de deturnare a licitaţiilor publice, constând în îndepărtarea, prin constrângere sau corupere, a unui participant de la o licitaţie publică ori înţelegerea între participanţi pentru a denatura preţul de adjudecare, pedeapsa fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.
O formă specială de înşelăciune, în legătură cu fondurile publice, este sancţionată prin prevederile art. 306 Cod penal – obţinerea ilegală de fonduri – şi constă în folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice, dacă are că rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.
Bancruta intră în Codul penal
Infracţiunile de bancrută simplă şi bancrută frauduloasă, reglementate anterior de Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, au fost incluse în Noul Cod Penal, fără modificări semnificative faţă de formă anterioară.
Astfel, art. 240 din Noul Cod Penal – bancrută simplă – sancţionează cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, într-un termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariţia stării de insolvenţă. Cu alte cuvinte, dacă debitorul care constată apariţia stării de insolvenţă nu introduce cererea de deschidere a procedurii sau introduce cererea în mod tardiv, adică cu mai mult de şase luni de la expirarea termenului de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă, acesta săvârseste infracţiunea de bancrută simplă. Spre deosebire de reglementarea anterioară, respectiv cea din Legea 85/2006, în reglementarea actuală, în cazul infracţiunii de bancrută simplă, punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
În cazul bancrutei frauduloase, noua reglementare aduce o precizare suplimentară, în sensul că, pentru a atrage răspunderea penală, faptele trebuie săvârşite în frauda creditorilor. Astfel, conform art. 241 din Noul Cod penal, constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, fapta persoanei care, în frauda creditorilor, falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară sume nedatorate; înstrăinează, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active.
Prin incriminarea că infracţiuni a unor fapte săvârşite de debitori, cu intenţia de a fraudă înţelesele creditorilor, nouă lege penală îşi propune să descurajeze o serie de practici devenite uzuale în mediul de afaceri şi, în consecinţă, să asigure o mai bună respectare a drepturilor creditorilor şi a posibilităţii acestora de a-şi recupera efectiv creanţele.
Articol publicat pe 7 februarie 2014 în Business24.ro.