Confirmarea de pestă porcina africană este un eveniment dramatic în activitatea unei ferme, atât din punct de vedere economic – fermierul fiind cel care trebuie să suporte toate costurile de ucidere, incinerare/îngropare, dezinfectare și apoi să aștepte despăgubirile de la stat – cât și din punct de vedere emoțional – în condițiile în care nu este deloc ușor sa pui în aplicare decizia de ucidere, într-un interval de timp foarte scurt, a tuturor efectivelor de porcine din fermă.
Iar când o astfel de confirmare se întâmplă să vină după ce fermă a fost inclusă într-o zona de protecție sau de supraveghere – cu interdicția aferentă de a mai livra porci din fermă – și ținând cont și de restricția de a popula timp de 6 luni după lichidarea focarului de pestă, imaginea dezastrului este aproape completă.
La toate acestea se adaugă o legislație incoerentă, care reglementează procedura de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciile suferite ca urmare a lichidării focarelor de pestă porcina africană într-un mod netransparent și greu de contestat de către fermieri.
Într-un top personal al anomaliilor care guvernează legislația de despăgubiri pentru PPA, un loc fruntaș îl ocupă componenta comisiei de evaluare a despăgubirilor care, potrivit art. 7 din Hotărârea de Guvern 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor (în continuare HG 1214/2009), este alcătuită din:
– reprezentantul direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti – care, de cele mai multe ori, este un medic veterinar;
– reprezentantul teritorial al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale cu atribuţii în stabilirea valorii genetice a animalelor – Oficiul pentru Ameliorare și Reproducţie în Zootehnie – care, de regula, este un inginer sau, în orice caz, o persoană cu pregătire tehnică;
– reprezentantul Unităţii locale de decizie din cadrul Centrului local de combatere a bolilor, desemnat de prefect – potrivit OG 42/2004, unitatea locală de decizie este condusă de prefect și alcătuită din membrii comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă.La rândul său, comitetul pentru situații de urgenta are în componenţă, tot potrivit OUG 42/2004, persoane cu putere de decizie, experţi şi specialişti din aparatul propriu și din unele instituţii şi unităţi aflate în subordinea Autorităţii Nationale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Animalelor, cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă – de regulă, dintre toti acești experți și specialiști la care se referă legea, în cele din urmă, este desemnat tot un medic veterinar;
– reprezentantul Unităţii locale de sprijin, respectiv primarul localităţii sau reprezentantul desemnat de către acesta – unitatea locala de sprijin este condusă de primar și din aceasta fac parte un viceprimar, secretarul comunei, oraşului sau municipiului, după caz, reprezentanţi ai serviciilor publice și ai principalelor instituţii de pe teritoriul respectiv, precum și medicul zonal – deci, fie un reprezentant al administratiei locale, fie, cu puțin noroc, tot un medic veterinar va fi desemnat membru în comisia de evaluare.
Dacă în cazul reprezentanților DSVSA și ai Oficiului pentru Ameliorare și Reproducţie în Zootehnie (cu denumirea actuala Oficiul Județean de Zootehnie), teoretic, identificarea autorităților/instituțiilor din care aceștia fac parte și care răspund pentru modul în care reprezentanții lor evaluează despăgubirile pentru PPA, nu pune probleme deosebite, nu același lucru se poate spune cu privire la identificarea instituțiilor/autorităților care răspund pentru ceilalți doi membri ai comisiei de evaluare – reprezentantul Unităţii locale de decizie și reprezentantul Unităţii locale de sprijin din cadrul Centrului local de combatere a bolilor.
Este evident că aceste patru persoane, desemnate să evalueze despăgubirile, nu acționează în nume propriu, ci în numele autorităților/instituțiilor din care fac parte, astfel că răspunderea aparține, în principal, acestora din urmă și, în subsidiar, funcționarilor respectivi.
Cu toate acestea, HG 1214/2009 prevede ca membrii comisiei de evaluare – ca persoane fizice, iar nu ca reprezentanți ai instituțiilor/autorităților publice – răspund solidar de stabilirea corectă a valorii de înlocuire a animalului şi de respectarea legislației în vigoare.
Rezultă, așadar, că legea, lato senso, instituie o răspundere solidară a membrilor comisiei de evaluare, pe care noi o considerăm ca fiind suplimentară față de răspunderea autorităților/instituțiilor din care aceștia fac parte, dar nu mai putin atipica, totuși.
Prin urmare, o primă provocare pe care o are de înfruntat un fermier nemulțumit de valoarea despăgubirilor o reprezintă identificarea corecta și completa a autorităților/instituțiilor cărora sa li se adreseze pentru a contesta suma stabilită de comisia de evaluare a despăgubirilor, presupunând că nu dorește să se adreseze direct membrilor comisiei, ca persoane fizice…
Dincolo de diluarea inacceptabilă a răspunderii instituționale pentru actele membrilor comisiei, un alt aspect deloc de neglijat îl reprezintă faptul că, de regulă, membrii comisiei nu au pregătire economică și, prin urmare, le este foarte greu să stabilească valoarea despăgubirii.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 3 din HG 1214/2009, la propunerea reprezentantului direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, comisia analizează şi aprobă valoarea de înlocuire a animalului în funcţie de valoarea genetică, zootehnică, de sex, vârstă, greutate, starea fiziologică, categoria de producţie, la preţul pieţei la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarului de boală.
Desigur că, pentru a determina valoarea genetică, zootehnică, de sex, vârstă, greutate, starea fiziologică, categoria de producţie, este utilă și chiar necesară prezenta în comisie a unui medic veterinar.
Însă, pentru a stabili valoarea de înlocuire la prețul pieței sau pierderea suferită de proprietar (care este un alt criteriu de evaluare a despăgubirilor), în mod cert este nevoie ca cel puțin unul dintre membrii comisiei să aibă pregătire economică, pentru a putea înțelege documentele financiar contabile pe care fermierii le pun la dispoziția comisiei în scopul stabilirii despăgubirii.
Prin urmare, ar fi utilă revizuirea legislației în sensul de a reglementa mai clar instituțiile/autoritățile publice responsabile cu modul de stabilire a despăgubirilor și de a include, intre membrii comisiei, cel puțin o persoană cu pregătire economică.
Oana Strătulă, Avocat Partener în cadrul Societății Civile de Avocați Strătulă și Asociații
Articol publicat în data de 03 Noiembrie 2021 pe agrointel.ro