La nivel comunitar, achiziţiile publice sunt considerate a fi unul dintre instrumentele de piaţă cu rol esenţial, care trebuie utilizate de statele membre în scopul realizării unei creşteri inteligente, durabile şi favorabile incluziunii, asigurând în acelaşi timp o utilizare cât mai eficientă a fondurilor publice.Acest rol cheie al achiziţiilor publice a fost recunoscut de Comisia Europeană în Strategia Europa 2020, prezentată în comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată”Europa 2020. O strategie europeană pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii“.
În aceste condiţii, a devenit necesară adaptarea textelor comunitare la noile cerinţe şi realităţi ale pieţei, fapt realizat prin adoptarea, la dată de 26 februarie 2014, a Directivei 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind achiziţiile publice şi de abrogare a Directivei 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii.
Care sunt noile praguri valorice instituite de Directiva
Noua directivă instituie norme aplicabile procedurilor de achiziţie utilizate de către autorităţile contractante în legătură cu contractele de achiziţie publică şi concursurile de proiecte, a căror valoare estimată fără TVA este egală sau mai mare decât:
– 5.186.000 euro, în cazul contractelor de achiziţii publice de lucrări;
– 134.000 euro, în cazul contractelor de achiziţii publice de produse şi de servicii atribuite de autorităţile guvernamentale centrale şi a concursurilor de proiecte organizate de aceste autorităţi;
– 207.000 euro, în cazul contractelor de achiziţii publice de produse şi de servicii atribuite de autorităţile contractante regionale şi locale;
– 750.000 euro, în cazul contractelor de achiziţii publice de servicii pentru servicii sociale şi alte servicii specifice.
Care sunt principiile pe care trebuie să le respecte achiziţiile publice
Art. 18 din nouă Directiva menţine în sarcina autorităţilor contractante obligaţia de a respectă, în esenţă, aceleaşi principii prevăzute şi în Directiva din 2004, respectiv principiile egalităţii, nediscriminării şi transparenţei, fiind reglementat însă, cu caracter de noutate, principiul proporţionalităţii (“autorităţile contractante îi tratează pe operatorii economici în mod egal şi fără discriminare şi acţionează într-o manieră transparenţă şi proporţionată”).
De asemenea, nouă Directiva renunţă la reglementarea clauzei de nediscriminare (art. 3 din Directiva din 2004) însă statuează, în mod expres, că autorităţile contractante au obligaţia de a asigura libera concurenţă între operatorii economici, astfel încât conceptul achiziţiei să nu fie făcut cu intenţia de excludere a acesteia din domeniul de aplicare al directivei sau de restrângere artificială a concurenţei. Se consideră că se restrânge artificial concurenţa în cazul în care conceptul achiziţiei este făcut cu intenţia favorizării sau dezavantajării nejustificate a anumitor operatori economici.
Care sunt procedurile de atribuire în nouă Directiva
Procedura deschisă– în care orice operator economic interesat poate depune o oferta ca răspuns la o invitaţie la o procedura concurenţială de ofertare. Termenul minim de primire a ofertelor este de 35 de zile de la data la care s-a trimis anunţul de participare.
Procedura restrânsă– în care orice operator economic poate depune o cerere de participare, ca răspuns la o invitaţie la o procedura concurenţială de ofertare, furnizând informaţiile pentru selecţia calitativă care sunt solicitate de către autoritatea contractantă.
În cazul procedurii restrânse, numai operatorii economici invitaţi în acest sens de autoritatea contractantă după evaluarea informaţiilor furnizate pot depune o oferta. De asemenea, autorităţile contractante pot limita numărul candidaţilor corespunzători pentru a fi invitaţi să participe la procedura.
Procedura competitivă cu negociere– în care orice operator economic poate depune o cerere de participare, ca răspuns la o invitaţie la o procedură concurenţială de ofertare, urmând ca numai operatorii economici invitaţi de autoritatea contractantă, după evaluarea de către aceasta a informaţiilor furnizate, să depună o oferta iniţială, care va constitui baza pentru negocierile ulterioare. La fel că şi în cazul procedurii restrânse, autorităţile contractante pot limita numărul candidaţilor corespunzători pentru a fi invitaţi să participe la procedura competitivă cu negociere.
De asemenea, procedurile competitive cu negociere se pot desfăşura în faze succesive, în scopul reducerii numărului de oferte care urmează să fie negociate, aplicând criteriile de atribuire menţionate în anunţul de participare, în invitaţia pentru confirmarea interesului sau în alte documente ale achiziţiei.
Dialogul competitiv– în care orice operator economic poate depune o cerere de participare ca răspuns la un anunţ de participare, urmând ca la dialog să participe exclusiv operatorii economici invitaţi de autoritatea contractantă, după evaluarea informaţiilor furnizate.
Autoritatea contractantă continuă dialogul până când este în măsură să identifice soluţia sau soluţiile care pot răspunde necesităţilor sale, iar după declararea încheierii dialogului şi informarea corespunzătoare a participanţilor rămaşi, autoritatea contractantă îi invită pe fiecare dintre aceştia să îşi depună ofertele finale pe baza soluţiei sau soluţiilor prezentate şi specificate în cursul dialogului.
Autoritatea contractantă evaluează ofertele primite pe baza criteriilor de atribuire prevăzute în anunţul de participare sau în documentul descriptiv.
Parteneriatul pentru inovare– în care orice operator economic poate depune o cerere de participare ca răspuns la un anunţ de participare, furnizând informaţiile pentru selecţia calitativă solicitate de autoritatea contractantă. În cazul parteneriatului pentru inovare, autoritatea contractantă are obligaţia de a identifica, în documentele achiziţiei, necesitatea unui produs, a unui serviciu inovator sau a unor lucrări inovatoare care nu poate fi satisfăcută prin achiziţionarea produselor, serviciilor sau lucrărilor deja disponibile pe piaţă.
Parteneriatul pentru inovare se structurează în faze succesive, urmând succesiunea etapelor din procesul de cercetare şi de inovare, care poate include fabricarea produselor, prestarea serviciilor sau finalizarea lucrărilor. Parteneriatul pentru inovare stabileşte obiective intermediare care trebuie atinse de către parteneri şi plata remuneraţiei în tranşe adecvate.
Procedura de negociere fără publicare prealabilă– poate fi utilizată pentru contractele de achiziţii publice de lucrări, de produse şi de servicii, în oricare dintre următoarele cazuri:
-dacă nu a fost depusă nicio ofertă sau nicio ofertă adecvată sau nicio cerere de participare sau nicio cerere adecvată de participare ca răspuns la o procedura deschisă sau restrânsă, atât timp cât condiţiile iniţiale ale contractului nu sunt modificate în mod substanţial şi se transmite un raport Comisiei, la cererea acesteia;
– dacă lucrările, produsele sau serviciile pot fi furnizate numai de către un anumit operator economic pentru unul dintre motivele următoare: scopul achiziţiei este crearea sau achiziţionarea unei opere de artă sau reprezentaţii artistice unice; concurenţa lipseşte din motive tehnice; protecţia unor drepturi exclusive, inclusiv drepturile de proprietate intelectuală;
– în măsură în care este absolut necesar atunci când, din motive de extremă urgenţă determinate de evenimente care nu puteau fi prevăzute de către autoritatea contractantă şi care nu sunt atribuibile acesteia, termenele pentru procedurile deschise sau restrânse sau procedurile competitive cu negociere nu pot fi respectate.
Nouă Directiva instituie regula divizării în loturi a produselor şi serviciilor
În scopul de a promova concurenţa între operatorii economici şi de a asigura respectarea principiilor nediscriminării, tratamentului egal, proporţionalităţii şi eficienţei utilizării fondurilor, art. 46 alin. 1 din noua Directiva prevede că autorităţile contractante pot decide să atribuie un contract sub formă de loturi separate şi pot stabili dimensiunea şi obiectul unor astfel de loturi.
De asemenea, în alineatul următor se prevede că, exceptând contractele a căror diviziune este obligatorie în conformitate cu alineatul (4) al aceluiaşi articol, autorităţile contractante trebuie să indice principalele motive care stau la baza deciziei lor de a nu face împărţirea pe loturi, care se include în documentele achiziţiei sau în raportul individual.
În fine, alineatul 4 al art. 46 dă dreptul statelor membre de a face obligatorie atribuirea contractelor sub formă de loturi separate, în temeiul anumitor condiţii care urmează să fie specificate în conformitate cu dreptul lor intern şi având în vedere dreptul Uniunii.
Din normele comunitare anterior menţionate rezultă, aşadar, că divizarea pe loturi va reprezenta regulă în materia achiziţiilor publice, urmând ca, numai cu caracter de excepţie şi cu motivarea deciziei de a nu face împărţirea pe loturi, autorităţile publice să poată realiza achiziţii în lot unic.
Termenul limita până la care trebuie implementată noua Directiva în legislaţia naţională a Statelor Membre
În conformitate cu prevederile art. 90 din nouă Directiva, statele membre vor asigura intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conformă directivei, până la 18 aprilie 2016. De asemenea, statele membre au obligaţia de a comunica, de îndată, Comisiei textul măsurilor respective.
Articol publicat pe 12 mai 2014 în Business24.ro.