În ultima perioadă, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene par să-și fi trecut pe agenda de lucru o nouă temă, aptă să genereze mari bătăi de cap beneficiarilor și cu potențial de a deveni, în scurt timp, la fel de celebră ca și „condițiile artificiale”.
A fi sau nu fi întreprindere legată – este retorică la modă zilele acestea și subiect de dezbateri aprinse, mai ales atunci când autoritatea competentă procedează la reverificarea proiectelor, din perspectiva eligibilității solicitanților, care trebuie să se încadreze în categoria IMM-urilor.
Problemele apar atunci când autoritatea, dupa ce a aprobat cererea de finanîare, a încheiat contractul de finanțare și, în cele mai multe cazuri, a și plătit sumele reprezentând finanțare nerambursabilă, decide să facă o verificare în baza de date a Oficiului Registrului Comerțului, ocazie cu care constată că, de fapt, beneficiarul nu era eligibil pentru a primi finanțare, întrucât nu se încadra în categoria IMM-urilor.
Cum se face încadrarea în categoria IMM-urilor
În principiu, Răspunsul la întrebarea de mai sus se găsește în prevederile Legii 346/2004 privind stimularea înfiintării și dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, care reprezinta o transpunere în legislația națională a Recomandării Comisiei Europene din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii.
Clasificarea în microîntreprinderi, întreprinderi mici sau întreprinderi mijlocii se face în funcție de cifra de afaceri anuală netă sau de valoarea activelor totale și de numărul mediu anual de salariați ai întreprinderii, conform plafoanelor stabilite de art. 3 si 4 din Legea 346/2004.
În funcție de relația lor cu alte întreprinderi, raportată la capitalul sau la drepturile de vot deținute ori la dreptul de a exercita o influență dominantă, pot exista trei tipuri de întreprinderi: întreprinderi autonome, întreprinderi partenere și întreprinderi legate.
În cazul solicitanților – întreprinderi autonome (definite ca fiind orice întreprinderi care nu sunt partenere sau legate), încadrarea în categoria IMM-urilor se face prin luarea în considerare exclusiv a situațiilor financiare anuale ale intreprinderii în cauză, inclusiv în ceea ce privește numărul mediu anual de salariați.
Datele utilizate pentru calculul numărului mediu anual de salariați, cifra de afaceri netă anuală și activele totale sunt cele raportate în situațiile financiare aferente exercițiului financiar precedent, aprobate de adunarea generală a acționarilor sau asociaților, cu excepția întreprinderilor nou-înființate, în privința cărora se vor avea în vedere datele aferente exercițiului financiar curent, declarate pe propria răspundere de către reprezentantul întreprinderii în cauză.
În cazul în care solicitantul este întreprindere parteneră cu o altă întreprindere, la datele solicitantului se vor adăuga datele întreprinderii partenere, situată imediat în amonte (dacă solicitantul este deținut, într-un procent mai mare de 25%, de întreprinderea parteneră) sau în aval de acesta (dacă solicitantul este cel care deține, într-un procent mai mare de 25%, întreprinderea parteneră), proporțional cu procentul de participare la capital ori cu procentul drepturilor de vot (se are în vedere cel mai ridicat dintre aceste procente).
În măsura în care, la randul lor, întreprinderile partenere cu solicitantul sunt legate de alte întreprinderi, la datele întreprinderii partenere (care se cumulează cu cele ale solicitantului, conform celor arătate mai sus) se adaugă 100% din datele întreprinderilor legate de aceste întreprinderi partenere.
În ipoteza în care solicitantul este întreprindere legată cu o altă întreprindere, datele acestuia se vor cumula în proporție de 100% cu datele oricărei întreprinderi care este legată, direct sau indirect, de solicitant.
De asemenea, dacă, la rândul ei, întreprinderea legată de solicitant este parteneră cu o altă întreprindere, la datele întreprinderii legate se vor adaugă, în mod proporțional, datele întreprinderii partenere, situată imediat în amonte sau în aval de aceasta.
Un alt aspect important reglementat de Legea 346/2004 îl reprezintă faptul că, în cazul în care, la data întocmirii situațiilor financiare anuale, întreprinderea nu se mai încadrează în plafoanele stabilite la art. 3 și 4, aceasta nu își va pierde calitatea de IMM, decât dacă depășirea acestor plafoane se produce în două exerciții financiare consecutive.
Scopul acestei prevederi este acela de a evita schimbarea statutului întreprinderii, ca urmare a unei creșteri accidentale sau artificiale a cifrei de afaceri sau a numărului de angajați, care nu ar reflecta o dezvoltare reală a întreprinderii, ci un moment pasager în existența acesteia.
Care sunt pașii de urmat pentru corecta încadrare a solicitantului în categoria IMM-urilor
Concluzionând cele de mai sus, se poate spune că stabilirea categoriei de întreprindere din care face parte solicitantul, la data depunerii cererii de finanțare, presupune aplicarea unui algoritm în patru pași:
1.corecta încadrare a solicitantului în categoria întreprinderilor autonome, partenere sau legate și identificarea tuturor întreprinderilor partenere și/sau a celor legate de solicitant;
2.calculul corect al datelor solicitantului, în funcție de situația concretă a acestuia la momentul depunerii cererii de finanțare (respectiv luarea în considerare exclusiv a datelor solicitantului, daca acesta este întreprindere autonomă, sau a datelor cumulate cu cele ale întreprinderilor partenere sau legate, dacă exista astfel de întreprinderi partenere sau legate);
3.verificarea încadrării datelor solicitantului, calculate conform pasului 2 de mai sus, în plafoanele stabilite de art. 3 și 4 din Legea 346/2004 și stabilirea categoriei de IMM din care face parte acesta;
4.în cazul în care datele solicitantului, calculate conform pasului 2 de mai sus, aferente exercițiului financiar din anul anterior depunerii cererii de finanțare, depășesc plafoanele stabilite de art. 3 și 4 din Legea 346/2005, verificarea împrejurării dacă aceste plafoane au fost depășite și în cel de-al doilea an anterior celui în care a fost depusă cererea de finanțare (spre exemplu, dacă cererea de finanțare a fost depusă în anul 2015, se vor verifica datele aferente exercițiului financiar 2014, iar dacă acestea depășesc plafoanele stabilite de art. 3 și 4 din Legea 346/2004, se va proceda și la verificarea datelor aferente anului 2013). Evident, în cazul în care se constată că plafoanele au fost depășite în cei doi ani anteriori depunerii cererii de finanțare, solicitantul nu se mai încadrează în categoria IMM.
Din păcate, atunci când verifica în ce măsură solicitantul era sau nu IMM, la data depunerii cererii de finanțare, uneori autoritățile se blochează înca de la primul pas, dintre cei descriși mai sus, în sensul că, prin aplicarea greșită a prevederilor art. 44 din Legea 346/2004 și, în special, a alineatului 4 al acestui articol, identifică întreprinderi pe care le consideră a fi legate de solicitant, deși nu sunt întrunite premisele din textele de lege anterior menționate.
În partea a doua a acestei analize vom determina ce înseamnă, în accepțiunea și în interpretarea corectă a Legii 346/2004, întreprinderile legate (cu titlu de exemplu, de ce simpla calitate de administrator a unei persoane în două societăți nu le transformă pe acestea în întreprinderi legate, sau de ce „piața relevantă” nu se determină exclusiv în funcție de codurile CAEN ale societăților vizate).
Analiză semnată de Oana Strătulă, Avocat Partener în cadrul Societății Civile de Avocați Strătulă & Asociații.Articol publicat în revista Business 24 la data de 08 Aprilie 2016.