de Oana Strătulă (Partener)
Într-un moment incert pentru soarta proiectului Nabucco, care deja este declarat perdant în fața concurenței reprezentate de gazoductul Trans-Adriatic Pipeline (TAP), România s-a grăbit să adopte măsuri legislative care au drept scop tocmai realizarea lucrărilor de dezvoltare pe teritoriul țării noastre a Conductei de gaze naturale Nabucco.
Proiectul Nabucco a fost inițiat în anul 2002, în vederea diversificării surselor de aprovizionare cu energie ale unei Uniuni Europene dependente de gazul rusesc, prin construirea unui gazoduct care ar fi urmat să transporte gazul azer spre Occident, trecând prin Turcia, Bulgaria, România, Ungaria și Austria.
Nedorind însa să împartă cu prea mulți parteneri beneficiile poziției sale strategice, Turcia s-a răzgândit și a dezvoltat pe teritoriul său, împreună cu Azerbaidjanul, o conducta proprie, Trans Anatolian Pipeline, care pleacă de la Shah Deniz și se oprește la granița sa europeană, de unde gazul ar urma să ajungă în Occident, fie prin gazoductul Nabucco, fie prin Trans-Adriatic Pipeline.
Deși se pare că decizia a fost deja luată de reprezentanții statului azer și ai investitorilor de la Shah Deniz, și nu puțini sunt pesimiștii care spun că aceasta nu este favorabilă proiectului Nabucco, marele câștigător va fi anunțat pe 28 iunie, cu o saptamână înaintea întâlnirii dintre președintele Azer Ilham Aliyev și Jose Manuel Barroso, care va avea ca subiect principal coridorul sudic de transport al gazelor naturale.
“Mai bine mai târziu decât niciodată” nu mai e valabil
În aceste condiții, în mod surprinzător, raportat la timpul de reacție pe care îl au, în mod obișnuit, autoritățile române, se pare că, de aceasta dată, încercam sa fim cu un pas înaintea evenimentelor, pentru a nu fi luați pe nepregătite în cazul în care proiectul Nabucco ar fi desemnat câștigător de către Consorțiul care exploatează zacământul gigant de gaze naturale Shah Deniz din Marea Caspica.
Astfel, prin Legea 169/2013, Proiectul Nabucco a fost declarat ca fiind de interes național, iar lucrarile aferente Conductei de gaze naturale Nabucco ca fiind de utilitate publică, cu consecință directă a limitării prerogativelor dreptului de proprietate asupra imobilelor care vor fi afectate de aceste lucrări, prin constituirea unui drept de superficie și a unui drept de servitute în favoarea Companiei Nabucco România.
Dreptul de superficie constă în dreptul beneficiarului de a construi Conducta de gaze naturale Nabucco, inclusiv instalațiile de suprafață, deasupra sau în subsolul terenurilor traversate de aceasta, respectiv deasupra sau în subsolul terenurilor afectate de instalațiile de suprafață și de zona de protective. Beneficiarul dobândește un drept de folosință asupra acestor terenuri și dreptul de proprietate asupra Conductei de gaze naturale Nabucco, pentru o perioadă de maximum 50 de ani de la data punerii în funcțiune a conductei.
Dreptul de servitute constă în dreptul de acces și de efectuare a lucrărilor aferente Conductei de gaze naturale Nabucco și în dreptul de operare și uz asupra acesteia, acesta din urma fiind constituit pentru o perioadă de maximum 50 de ani de la data punerii în funcțiune a conductei.
Să nu zicem că nu am făcut nimic
Având în vedere că, potrivit versiunii revizuite a proiectului inițial, conducta ar fi tranzitat Romania pe o distanță de aproximativ 475 km, este de anticipat că vor fi numeroși proprietari afectați de lucrările de construire și, ulterior, de cele de operare și uz ale conductei. Asta, mai cu seama că, în exercitarea drepturilor sale recunoscute de lege, Compania Nabucco România ar fi putut, printre altele, să desființeze culturi sau plantații ori alte amenajari și construcții existente ori numai să le restrângă, în măsura strict necesară, pentru executarea lucrărilor.
Pe de altă parte, în schimbul limitării folosinței imobilelor, legea instituie în sarcina Companiei Nabucco International și a Companiei Nabucco România, obligația de a plăti indemnizații și despăgubiri pentru toate pagubele cauzate proprietarilor sau titularilor de activități afectați de exercitarea drepturilor de către Compania Nabucco România, urmând ca, în măsura în care aceștia sunt nemulțumiți de cuantumul compensațiilor, să se adreseze instanței de judecată.
Legea 169/2013 stabilește, de asemenea, și o serie de măsuri prealabile în vederea identificării imobilelor afectate de construcția, respectiv existența și operarea Conductei de gaze naturale Nabucco, precum și unele măsuri procedurale privind soluționarea cererilor de chemare în judecată având ca obiect pretenții decurgând din exercitarea de către Compania Nabucco România a drepului de superficie și de servitute și/sau efectuarea operațiunilor prezentate în notificarea privind începerea executării lucrărilor.
Legea a intrat în vigoare la începutul lunii iunie, însa, în măsura în care proiectul Nabucco nu va fi ales de investitorii de la Shah Deniz, soarta acesteia va fi de a îngroșa rândul actelor normative care nu își vor mai găsi aplicarea, însă, cel puțin, vom putea spune că eram pregatiți dacă Nabucco ar fi fost câștigător în competiția cu TAP.
Articol publicat pe 26 iunie 2013, în Business24.ro.